Conectează-te 
Motivul principal al migrației românilor de-a lungul anilor a fost mereu dorința de mai bun și de mai bine. Fie că vorbim de accesul la un sistem de educație mai performant, la un sistem de sănătate mai sigur sau de nevoia unui câștig financiar mai mare. Toate acestea pentru o viață mult mai bună.
Pentru fiecare persoană în parte, independent de vârstă, statut, experiență sau domeniu de activitate, mutarea într-o nouă țară presupune, implicit, desprinderea de cultură, familie, prieteni, comunitate, stil de viață, separarea de tot ce este familiar și drag.
Provocările separării de spațiul și stilul cunoscut
Ceva ce ne este cunoscut deja ne conferă o stare de siguranță, încredere și obișnuință.
Separarea de spațiul și stilul de viață familiar, de cele mai multe ori, trezește emoții intense și reacții variate, iar adaptarea la nou ne mobilizează resursele personale într-un ritm mult mai alert. Astfel, putem vorbi de un puternic sentiment de dezrădăcinare, urmat de “replantarea”, adaptarea și menținerea într-un spațiu nou.
În primele săptămâni și chiar luni, se pot manifesta simptome de stres, anxietate, tristețe.
Care sunt posibilele simptome fizice și stări emoționale exprimate?
Acestea apar sub forma senzațiilor fiziologice: de la insomnii sau hipersomnii, lipsa apetitului sau mâncatului compulsiv, cefalee, migrene, stări de oboseală, iritații, reacții alergice, amețeli, senzația de presiune pe cap, de sufocare, la atacuri de panică sau sub forma stărilor emoționale de copleșire, blocaj, neputință, irascibilitate, singurătate, disperare, panică, izolare sau depresie.
Este cât se poate de firească reacția emoțională și corporală la stimuli noi și de stres.
Tocmai din aceste motive, este esențială comunicarea și impărtășirea trăirilor într-un cadru de încredere – familie, prieteni apropiați sau consilieri. Închiderea, interiorizarea, evitarea comunicării poate crea blocaje sau poate accentua un sentiment de singurătate, tristețe, neputință. În timp ce atitudinea deschisă și sinceră față de ce gândim și simțim în etapa actuală ne menține și deschiderea față de idei noi, soluții, resurse și le putem accesa cu mai multa ușurință.
Exprimarea trăirilor și a gândurilor declanșate în experiența prezentă ajută foarte mult la eliberare, liniștire și alinare, la posibilitatea primirii unui cadru de suport și îndrumare, cât și la accesarea unor perspective noi.
Manifestarea simptomelor, intensitatea, frecvența și durata lor, depind foarte mult de gradul individual de adaptabilitate la nou, cât și de reziliența care poate diferi de la o persoană la alta.
Provocările și adaptarea la nou
Pornind de la intenția satisfacerii nevoilor individuale de bază, atât instinctual, cât și conștient, mobilizăm resurse personale într-un ritm alert atunci când suntem în spații, experiențe și situații noi.
Printre nevoile principale regăsim:
- nevoia de siguranță (integritatea fizică și psihică, stabilitatea financiară, asigurări sociale și medicale)
- nevoia de comunicare, integrare și apartenență la o comunitate (acceptarea de către ceilalți, relaționare, ințelegere, îndrumare și suport)
- nevoia de libertate (în alegeri, exprimare, stil, acces la informație, educație, îngrijire)
Nevoile noastre de bază sunt aceleași oriunde ne-am afla.
Pentru românii din diaspora, împlinirea acestor nevoi implică și confruntarea cu bariere culturale și de limbă, reguli noi de învățat și de respectat, un ritm și stil de viață diferit față de cel familiar. Din nevoia persoanei de a se adapta rapid la noul context, de cele mai multe ori, se resimte o presiune foarte mare.
Presiunea pusă pentru asigurarea locului (de muncă, de studiu, în comunitate, în relație etc.) este și un factor declanșator pentru cele mai multe dintre simptomele descrise în primele luni. Reacțiile și simptomele corpului sunt în relație directă cu trăirile emoționale, gândurile și nevoile noastre.
Motivația. Un factor important de mobilizare, adaptare și menținere într-un spațiu nou, într-o cultură și o comunitate nouă, îl constituie motivația principală pentru care s-a făcut această alegere. Motivul de bază poate fi de ordin financiar, emoțional, legat de contextul politic, de sănătate sau educație. Oricare ar fi acesta, trebuie menținut cu încredere, fiind poate partea cea mai importantă din fundația pe care se construiește noua viață.
Așteptări vs realitate. Fiecare persoană pornește la drum având anumite așteptări despre cum are nevoie și cum își dorește să fie experiența, iar în același timp și ce își dorește să obțină din aceasta.
Se poate intâmpla ca realitatea să fie foarte diferită de așteptările individuale. (cu mult peste așteptări sau în totală contradicție cu acestea). Acesta este și un motiv pentru care unele persoane fie își asumă mai departe alegerea, trăind-o cu bucurie, fie se luptă și fac tot ce este posibil pentru a și-o menține sau, din contră, ajung în punctul în care renunță la planurile inițiale și aleg întoarcerea in țară.
De fiecare dată, este de avut în vedere atât binele pentru care am ales să fim aici, cât și realitatea în raport cu așteptările inițiale. În acest mod, se pot gândi mai ușor următorii pași pentru asigurarea nevoilor personale, integrarea și pentru o cât mai bună adaptare la noul stil de viață.
