Conectează-te 
Vremurile se schimbă iar progresele tehnologiei nu încetează să ne uimească și să ne facă viață mai bună.
La nivel global calitatea și durata vieții crește, iar nivelul de trăi urmează același trend pozitiv.
Sub această masca a abundenței, se ascund probleme uriașe și drame cu care se confruntă sute de milioane de oameni.
Migranții în general și mamele singure cu mulți copii sunt cei mai afectați, iar povestea lor este spusă prea rar și uitată prea repede.
Dramele acestor mame care călătoresc distanțe mari în căutarea unei vieți mai bune au cauze diferite, dar suferința este aceeași. Fie că încearcă să părăsească cât mai repede zonele de confilct, fie că își părăsesc casele din cauza sărăciei, obiectivul lor este același. Speranța că vor reuși în final să le asigure copiilor o viață mai bună și sigură le canalizează eforturile și le face să persevereze în ciuda tuturor obstacolelor.
Crizele economice și efectele lor comune
Povestea lui Florence Owens Thompson nu este nici pe departe singulară, dar o cunoaștem datorită fotografiei făcute în 1936 de Dorothea Lang.
Marea Criză Economică de acum 8 decenii a lovit America și restul lumii cu putere și i-a afectat pe cei mai vulnerabili. La 80 de ani distanță, mamele migrant se află sub aceeași presiune enormă, la care se adaugă în cele mai grave cazuri și amenințarea războiului. Prea puține lecții ale istoriei au fost învățate iar povestea lui Florence se repetă la nesfârșit.
Florence s-a născut la 1 septembrie 1903 în Oklahoma de astăzi, pe vremea aceea Teritoriul Indian. Abandonată de tatăl ei, a fost crescută de mamă iar la șaptesprezece ani, s-a căsătorit cu Cleo Owens, fiul unui fermier în varstă de 23 de ani din Missouri. Cei doi au avut 6 copii iar în 1933 soțul a murit de tuberculoză, iar Florence a încercat să își întrețină copiii lucrând în restaurante.
În 1933 a migrat în Shafter California unde l-a cunoscut pe Jim Hill, cu care a avut trei copii. Pe parcursul anilor 1930 a lucrat în calitate de lucrător agricol migrant la culturile din California și Arizona. In martie 1936 pe când cautau de lucru in Watsonville masina s-a stricat si au fost obligati sa aștepte într-o tabara de culegători de mazăre pana când soțul a găsit piesele necesare pentru a repara vehiculul. Aici a fost abordată de Dorothea Lange care lucra pentru Administrația Securitătii Agricole.
O imagine valorează o mie de cuvinte
Dorothea Lange a făcut doar 6 poze în decurs de 10 minute dar a reușit să surprindă esența dramei trăite de Florence Owens Thompson. Imaginea unei femei epuizate, bătută de vreme, cu o privire de disperare și doi copii sprijinindu-se pe umerii ei continuă să impresioneze. Fotografia a fost facută în martie 1936 într-o tabără pentru lucrători agricoli sezonieri la 175 de mile nord de Los Angeles. Alb-negru, este la fel de actuală azi ca și atunci și lasă o impresie puternică asupra privitorului.
Dorothea Lange lucra pentru Administrația Securitătii Agricole și documenta impactul programelor federale în imbunătătirea condițiilor din mediul rural. Tocmai își finalizase o misiune fotografică de o lună și conducea inapoi spre casă, când a decis să viziteze tabără. Ea a fost imediat atrasă de femeie și a surprins esența luptei sale cu sărăcia, lipsurile și foamea. A facut o serie de șase fotografii, singurele fotografii facute de ea in acea zi.
După întoarcerea acasă, Lange a alertat editorul unui ziar din San Francisco cu privire la situația dificilă a muncitorilor din tabără. Imaginile surprinse în tabără și expresia gânditoare și resemnată a lui Florence l-au convins pe editor să informeze autoritățile federale. El a și publicat un articol care a inclus imaginile lui Lange, iar guvernul a intervenit rapid cu un transport de aproape 10,000 kg de produse alimentare pentru tabără. Până când ajutoarele au ajuns la destinatie, Florence și copiii ei erau de mult plecați.
8 decenii mai târziu, multe mame migrant se află din păcate într-o situație la fel de dificila și uneori chiar mai gravă. Sărăcia, foamea și războiul le fac viața lor și a copiilor imposibilă și le forțează să călătorească distante enorme, în căutarea unei vieți mai bune dar incerte. Orbiți uneori de interese mechine și teamă nejustificată, mulți se grăbesc să ridice obstacole suplimentare pentru aceste mame disperate.
Florence a invins toate greutatile și a trăit 80 de ani, iar majoritatea copiilor i-au supraviețuit. Viața ei a fost lungă dar marcată de sărăcie și sacrificii pe care mulți dintre contemporani nu le pot înțelege.
